Importanța sterilizării instrumentarului stomatologic

Instrumentar stomatologic

Pentru ca tratamentul stomatologic să se realizeze corespunzător din punct de vedere medical, instrumentele utilizate pe parcursul tuturor procedurilor stomatologice trebuie sterilizate.

Sterilizare și metode de igienă stomatologică

Medicul dentist împreună cu asistenta au obligația, ca după orice consult sau tratament efectuat, să sterilizeze riguros toate instrumentele medicale folosite, precum și toate suprafețele care au venit în contact direct cu pacientul. Sterilizarea este vitală, având rolul de a îndepărta flora microbiană și alte tipuri de agenți patogeni care pot avea efecte negative asupra stării de sănătate a pacienților.

Metodele de sterilizare se realizează cu substanțe antiseptice pentru dezinfectarea suprafețelor și a instrumentelor care sunt apoi sterilizate într-un aparat special numit autoclav.

Toate etapele și ciclurile de sterilizare sunt controlate de microprocesor, ajutând la monitorizarea procesului de sterilizare și eliminându-se astfel riscul de eroare umană. De asemenea, în timpul consultaților și tratamentelor stomatologice este indicat ca acesta să poarte mască pentru a nu favoriza transmiterea anumitor bacterii și viruși.

O altă măsură de prevenție și de sterilizare la care medicul tău stomatolog trebuie să recurgă constă în folosirea materialelor de unică folosință (mănuși, bavete, seringi pentru anestezie și ace), precum și în desigilarea truselor de consultație numai în prezența pacientului.

Aplicarea corespunzătoare a metodele de igienizare stomatologică sporește încrederea pacienților în serviciile oferite de către o anumită clinică/cabinet stomatologică și în prestația medicului stomatolog. Fiecare cabinet stomatologic trebuie să aibă un sistem sigur de sterilizare a instrumentelor stomatologice pentru a preveni situațiile nefavorabile produse de apariția unor infecții neașteptate.

Anunțuri

Pericoronarita

Pericoronarita este o afecțiune stomatologică întâlnită frecvent la adulții tineri ai căror molari „de minte” nu au reușit să erupă complet în cavitatea bucală, sau au avut o erupție anormală. Din acest motiv gingia care înconjoară coroana acestor molari se va infecta des datorită bacteriilor situate la acest nivel; gingia fiind supusă unui traumatism aproape constant. Această afecțiune este specifică adolescenților datorită apariției molarului trei în cavitatea orală manifestându-se în intervalul de vârstă 17-24 de ani depinzând mult de momentul erupției dentare.

Această zonă a erupției poate fi uneori greu de igienizat, datorită erupției anormale și poziției anormale a molarului trei, sau poate fi acoperită parțial de gingie aici retenționând resturi alimentare, zona devenind tumefiată și dureroasă. Pericoronarita în lipsa unui tratament poate provoca complicații pacientului prin imposibilitatea acestuia de a se hrăni corespunzător, incapacitatea de a deschide gura sau chiar de a vorbi.

Bacteriile răspunzatoare pentru aceasta sunt stafilococii și streptococii, iar factorii favorizanți sunt resturile alimentare, tartru care se depun în jurul dintelui incomplet erupt sau sub gingia de deasupra molarului respectiv; o altă cauză favorizantă este traumatismul aproape constant realizat asupra gingiei de către molarul antagonist cu care intră în contact. Astfel zona se impregnează cu bacterii tumefiindu-se, înroșindu-se și cu apariția durerii. Infecția se poate extinde la țesuturile din jur cât și la dinții din jur afectându-i.

Cum se manifestă pericoronarita ?

– Durerea se poate extinde pe toată arcada dentară sau la întreaga regiune cervicală;

– Durerea poate fi localizată doar la nivelul molarului respectiv;

– Tumefierea și înroșirea gingiei;

– Prezența colecției purulente și gust metalic, neplăcut datorită acestuia;

– Halena;

– Adenopatie cervicală;

– Incapacitatea de a deschide larg gura;

– Imposibilitatea masticației complete a alimentelor;

Tipuri de erupție:

– Mezoangulară : coroana dintelui este orientată spre anterior (în față);

– Distoangulară: coroana dintelui orientată spre posterior (în spate);

– Verticală : erupe în mod normal însă nu erupe în totalitate;

– Orizontală: molarul ajunge să împingă în rădăcinile molarului vecin;

În cazul în care infecția și simptomele sunt minore atunci se recomandă ca pacientul să facă clătiri cu apă călduță în care s-a dizolvat o jumătate de lingură de sare pusă într-un pahar; clătirile se vor realiza de mai multe ori pe zi după ce pacientul s-a spălat pe dinți.

În cazul în care infecția este majoră cu simptomatologie gravă, cu adenopatie cervicală, prezența colecției purulente , se recomandă ca pacientul să se prezinte la medicul stomatolog pentru a începe imediat tratametnul de specialitate.

Tratamentul cariei dentare

După cum poate vă amintiți din ultimul articol, caria dentară se instalează datorită atacului acizilor asupra smalțului. Placa bacteriană, ce este prezentă pe suprafața dinților trebuie îndepărtată, de preferat după fiecare masă. În caz contrar, bacteriile se acumulează și transformă zaharurile din alimentație în acizi dăunători smalțului.

Astfel, poate avea o evoluție îndelungată, aceasta fiind determinată de calitatea țesuturilor osoase, de placa bacteriană și de alimentație. În funcție de profunzimea la care ajunge leziunea carioasă, se impun proceduri de reconstrucție sau tratamente diferite.

cavities

Tratamentul cariei simple

 Caria simplă este localizată doar la nivelul smalțului sau la nivelul dentinei și nu a ajuns în camera pulpară. Primele semne pot fi observate imediat și anume niște pete de culoare albe, cretoase. În acest caz, medicul stomatolog va îndepărta țesutul afectat de la nivelul smalțului sau al dentinei. În cazul în care caria este profundă, se apelează și la anestezie locală, însă de regulă nu veți simți nicio durere în această fază a tratamentului. Se dezinfectează zona și se aplică un prim strat de ciment dentar, care va proteja pulpa dintelui de stimulii termici, chimici sau mecanici. Obturația definitivă va reproduce cât mai fidel forma dintelui afectat și va asigura o mușcătură corectă. Medicul o va modela până când nu va deranja nicio parte moale din cavitatea bucală (limba, buzele sau obrajii).

Tratamentul dintelui fracturat

Pentru a repara cariile avansate sau fracturile dentare cauzate de carii, medicul va recurge la obturarea dintelui. Obturațiile coronare (plombele) sunt necesare pentru a preveni degradarea continuă a dintelui sau afectarea nervului. Aceste obturații sunt de mai multe tipuri:

  • Restaurările directe: sunt acele tratamente în care plombele sunt plasate imediat în cavitatea dentară, iar apoi modelate. Acestea se realizează din amalgamuri dentare, compozit sau compomeri.
  • Restaurările indirecte: sunt acele proceduri care includ inlay-urile și onlay-urile (piese protetice din ceramică, metal), fațetele dentare, coroanele sau punțile dentare. În aceste cazuri, plombele sunt realizate din diferite materiale: din amalgam, din rășină de compozit, din aliaje de aur sau argint sau porțelan.

Obturarea dintelui

Această procedură necesită o curățare în prealabilă a dintelui cu ajutorul frezei sau a laserului. Compozitul aplicat va fi întărit cu ajutorul unei lămpi UV cu efect de adeziune imediată.

evolutia-cariei-dentare

În cazul în care un dinte este afectat de coloritul gălbui, recomandarea noastră este să nu mai așteptați și să faceți o vizită medicului dentist pentru a îndepărta caria incipientă. Cu cât veți amâna mai mult, cu atât tratamentul necesar va fi mai dificil pentru salvarea dintelui sau a dinților afectați.

Pentru întrebări sau informații legate de tratamentul cariei dentare, vă stăm la dispoziție la tel: 0264-536945 / 0744-144097 sau pe Email: anadentcluj@gmail.com

Caria dentară – Alimentație, apariție și prevenție

Caria reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni dentare cu care ne confruntăm și care odată instalată, se manifestă prin pierderea treptată a țesutului dentar. Această afecțiune este una de origine externă, adică nu afectează dinții incluși sau încă neerupți, ale căror suprafețe externe nu sunt expuse direct în mediul bucal.

Cariile se formează pe baza acumulării bacteriilor din cavitatea bucală, care împreună cu resturile alimentare și cu saliva, formează placa dentară. În momentul în care consumăm alimente bogate în carbohidrați, bacteriile din placa dentară îi  transformă pe aceștia în acizi, care în timp afectează straturile dentare și astfel se formează caria propriu zisă.

Factori de risc

Caria dentară apare dintr-o serie de motive, de cele mai multe ori fiind vorba de un cumul de factori, însă putem identifica clar 3 factori cauzali și anume: microbii de la nivelul cavității bucale, unele componente ale alimentației și calitatea structurilor dentare.

Cavities-es_clip_image001Bacteriile de la nivelul cavității orale se dezvoltă repede și favorizează apariția acizilor care atacă suprafața dentară. Acestea iau naștere fie datorită unei igiene orale precare, fie datorită unui periaj efectuat incorect.

Alimentația bogată în acizi și zaharuri favorizează dezvoltarea plăcii bacteriene. Conținutul bogat în fluor duce la o mai mare capacitate de remineralizare a leziunilor carioase și slăbește adeziunea plăcii dentare. Dieta influențează în mod direct structura dentară, fie prin scăderea PH-ului în urma abuzului de alimente și sucuri acide, fie provocând demineralizări locale și eroziuni. Alimentele care se lipesc de dinţi şi cele cu un conţinut mare de carbohidraţi sunt cele mai periculoase pentru sănătatea dentară. Printre acestea amintim: zahărul, mierea, gemul, ciocolata, băuturile răcoritoare cu zahăr, îngheţata, bomboanele, chips-urile şi chiar pâinea.

Fumatul reprezintă de asemenea un risc crescut în procesul de apariție a cariilor, deoarece fumul din țigară scade producția de salivă, astfel limitând protecția împotriva acizilor care atacă dintele.

Este foarte evidentă legătura directă dintre alimentație și caria dentară. Mai jos, aveți câteva sfaturi în ceea ce privește o dietă care să vă protejeze de apariția acestora:

  • Consumul alimentelor ce conţin celuloză, fibre, cum ar fi ridichi, fructe cu coajă şi sâmburi, pâine neagră etc;
  • Reducerea consumului glucidelor (hidraţi de carbon / zahăr);
  • Dispersarea consumului alimentar în mai multe mese de-a lungul unei zile;
  • Evitați consumul de zahăr între mese. Zaharoza, fructoza, maltoza, lactoza, amidonul etc. vor fi descompuse de bacteriile cariogene, iar astfel este favorizată apariţia cariei dentare.

Chiar dacă nu poate fi prevenită în totalitate, apariția cariei dentare poate fi controlată prin măsuri de igienă corespunzătoare, potrivite fiecărei persoane în parte: periajul dentar de cel puțin două ori pe zi, cu o pastă de dinți adaptată nevoilor Dvs, folosirea aței dentare și a apei de gură pentru a îndepărta chiar și cele mai mici depuneri alimentare. La fel de important este și controlul periodic în care medicul stomatolog poate identifica eventualele carii incipiente și poate trata o afecțiune înainte ca aceasta să se instaleze complet.

Diga dentară

 

Realizarea unei manopere stomatologice într-un mod cât mai corect presupune înainte de toate realizarea izolării câmpului operator şi controlul eficient al umidităţii şi sângerării gingivale.

Izolarea câmpului operator se realizează prin două metode principale: metoda absorbantă și metoda izolantă (utilizarea digii).

Diga

Metoda izolantă se realizează prin utilizarea digii dentare. Diga reprezintă o metodă eficientă de izolare frecvent folosită, cu utilizare în special în endodonţie şi restaurări coronare, pentru a asigura controlul umidităţii şi sângerărilor. Aceasta are următoarele avantaje: absența contaminării cu bacterii din salivă, recuperare rapidă după tratament, confort crescut pentru pacient, deoarece lichidele antiseptice folosite pentru dezinfectarea canalelor, care sunt iritante pentru mucoase și au un gust neplăcut, nu ajung în cavitatea orală. Îndepărtarea oricărui risc de a înghiți sau aspira corpi străini. Medicul are o vizibilitate mai bună, dat fiind faptul ca prin folosirea sistemului de izolare cu digă, părțile moi sunt îndepărtate.

Materialele de care este nevoie pentru a folosi diga sunt : folie elastică, cadrul de susţinere a foliei, cleşte perforator, cleme dentare, pensă pentru aplicarea clemei şi instrumentar auxiliar. Înainte de a aplica diga se igienizează zona şi se administrează anestezia prin tehnica corespunzătoare.

Folia elastică 
Din cauciuc natural sau în cazul pacienţilor cu alergie la latex, acestea pot fi confecţionate din elastomeri de sinteză. Foliile diferă în funcţie de grosimea acestora, folie groasă  se folosește pentru manoperele ce necesită protecţie crescută, iar o folie subţire este de elecţie atunci când se utilizează şi alte materiale, cum ar fi tratamentul cariei dentare.

Cadrul de susţinere 
Poate fi confecţionat din metal sau plastic şi poate prezenta diferite forme cum ar fi: “U”, inelar, ovalar, etc.

Clemele 
Confecţionate din material plastic sau inox, au rol de menţinere a foliei elastice în zona de întâlnire a dintelui cu gingia, menţinând şi o retracţie gingivală mecanică.  Continuă lectura