Pericoronarita

Pericoronarita este o afecțiune stomatologică întâlnită frecvent la adulții tineri ai căror molari „de minte” nu au reușit să erupă complet în cavitatea bucală, sau au avut o erupție anormală. Din acest motiv gingia care înconjoară coroana acestor molari se va infecta des datorită bacteriilor situate la acest nivel; gingia fiind supusă unui traumatism aproape constant. Această afecțiune este specifică adolescenților datorită apariției molarului trei în cavitatea orală manifestându-se în intervalul de vârstă 17-24 de ani depinzând mult de momentul erupției dentare.

Această zonă a erupției poate fi uneori greu de igienizat, datorită erupției anormale și poziției anormale a molarului trei, sau poate fi acoperită parțial de gingie aici retenționând resturi alimentare, zona devenind tumefiată și dureroasă. Pericoronarita în lipsa unui tratament poate provoca complicații pacientului prin imposibilitatea acestuia de a se hrăni corespunzător, incapacitatea de a deschide gura sau chiar de a vorbi.

Bacteriile răspunzatoare pentru aceasta sunt stafilococii și streptococii, iar factorii favorizanți sunt resturile alimentare, tartru care se depun în jurul dintelui incomplet erupt sau sub gingia de deasupra molarului respectiv; o altă cauză favorizantă este traumatismul aproape constant realizat asupra gingiei de către molarul antagonist cu care intră în contact. Astfel zona se impregnează cu bacterii tumefiindu-se, înroșindu-se și cu apariția durerii. Infecția se poate extinde la țesuturile din jur cât și la dinții din jur afectându-i.

Cum se manifestă pericoronarita ?

– Durerea se poate extinde pe toată arcada dentară sau la întreaga regiune cervicală;

– Durerea poate fi localizată doar la nivelul molarului respectiv;

– Tumefierea și înroșirea gingiei;

– Prezența colecției purulente și gust metalic, neplăcut datorită acestuia;

– Halena;

– Adenopatie cervicală;

– Incapacitatea de a deschide larg gura;

– Imposibilitatea masticației complete a alimentelor;

Tipuri de erupție:

– Mezoangulară : coroana dintelui este orientată spre anterior (în față);

– Distoangulară: coroana dintelui orientată spre posterior (în spate);

– Verticală : erupe în mod normal însă nu erupe în totalitate;

– Orizontală: molarul ajunge să împingă în rădăcinile molarului vecin;

În cazul în care infecția și simptomele sunt minore atunci se recomandă ca pacientul să facă clătiri cu apă călduță în care s-a dizolvat o jumătate de lingură de sare pusă într-un pahar; clătirile se vor realiza de mai multe ori pe zi după ce pacientul s-a spălat pe dinți.

În cazul în care infecția este majoră cu simptomatologie gravă, cu adenopatie cervicală, prezența colecției purulente , se recomandă ca pacientul să se prezinte la medicul stomatolog pentru a începe imediat tratametnul de specialitate.