Anodonția

Anodonția este cauzată de lipsa congenitală a mugurelui dentar și, ulterior, a dintelui corespunzător de pe arcadă. Din punct de vedere genetic, anodonția este o afecțiune transmisă prin 3 mecanisme: autozomal dominant, autozomal recesiv sau X-linkat.

Agenezia dinților de lapte este estimată cu o incidență de 0,5-0,9% și coexistă cu anomalii precum dinți supranumerari sau dinți fuzionați, toate acestea apărând, de obicei, în zona anterioară a arcadelor dentare. De asemenea, ca o regulă, dacă un dinte de lapte lipsește de pe arcadă, corespondentul său permanent va lipsi, deopotrivă.

anodontia

Pot lipsi de pe arcadă următorii dinți: molarii de minte, premolarul 2 superior/inferior (în asociere cu alte anodonții), incisivul lateral maxilar (în general izolat).

Ageneziile dentare pot fi situații izolate sau se pot întâlni în asocieri cu alte malformații dentare sau somatice, realizând diferite sindroame. Două exemple ar fi:

  • agenezia incisivului lateral superior cu rotația premolarului și invers
  • agenezie dentară și microdonție

Lipsa dezvoltării anumitor dinți periclitează nu doar dimensiunea și forma normală ale celorlalți dinți, dar și structura acestora. Apar deficiențe de mineralizare, ceea ce crește riscul de carie al acestor indivizi, dar și cuspizi imaturi, care nu pot efectua o funcție masticatorie satisfăcătoare.

Tratamentul anodonției

Implanturile dentare pot ajuta pacienții la o masticație mai bună în astfel de situații, acest tratament este indicat în cazuri severe de anodonție. În funcție de caz, se recomandă pe perioada creșterii protezele dentare fixe sau mobile.

Specialiștii cabinetului nostru vă stau la dispoziție! Pentru programări vă rugăm să ne contactați la 0744-144097 sau 0264-536945!

Reconstituirea dentară cu pivot de fibră de sticlă

images

 

Pivotul este baza unei viitoare lucrări dentare, fiind cunoscut şi sub numele de ştift sau reconstituire corono-radiculară. El este dintr-o singură bucată: o parte intră în rădăcină, iar cealaltă, numită coronară, rămâne deasupra gingiei. Pivoţii pot fi metalici, turnaţi în laboratorul de tehnică dentară, sau din fibră de sticlă.

Pivotul este indicat pentru dinţii care au coroana dentară distrusă şi nu se mai pot plomba. Partea radiculară stă de fapt în canalul dintelui, de aceea este necesar ca nervul să fie scos. Pivotul îi conferă rezistenţă dintelui şi suport pentru viitoarea lucrare dentară. Manopera de realizare a pivotului este nedureroasă, deoarece nervul dintelui a fost deja extirpat.

Reconstituirea dentară cu pivot din fibră de sticlă presupune următoarea procedură:

Se aplică această procedură unui dinte cu distrucție masivă din care fie a rămas doar rădăcina, fie mai are unul sau doi pereți care nu conferă dintelui o rezistentă suficientă pentru o reconstituire simplă din compozit, o coroana sau un inlay. Așa că acest dinte trebuie reconstiuit pentru a fi perfect funcțional, atât din punct de vedere estetic cât și pentru a rezista la presiunile exercitate în timpul masticației. Înainte de începerea reconstrucției, dintele trebuie tratat endodontic, respectând toate etapele acestui tratament. Rezultatul va fi verificat printr-o radiografie dentară. Dacă aceste etape au fost respectate corect, procedura reconstituirii poate să înceapă.

Prima etapă a tratamentului este izolarea dintelul cu o membrană de cauciuc, numită digă, care va proteja dintele de contactul cu saliva. Există cazuri în care, în urma unor contraindicații, nu se poate folosi diga, iar izolarea dintelui se va face cu ajutorul  rulourilor de vată. Continuă lectura

Cum putem preveni placa dentară?

Ce este de fapt placa bacteriană?

Placa bacteriană sau biofilmul dentar, cum mai este ea cunoscută, reprezintă acumularea de bacterii și resturi alimentare ce aderă la suprafețele dentare. Placa bacteriană este o substanță moale ce odată depusă pe dinți conduce la apariția unui miros neplacut (halena), a tartrului dentar prin mineralizarea acesteia și nu în ultimul rând la apariția inflamațiilor gingivale (gingivita) ce pot duce ulterior la boli parodontale.

În funcție de localizarea sa la nivelul dintelui placa bacteriană poate fi supra sau subgingivală. Cea supragingivală se depune pe toate suprafețele dentare, în special în șanțuri și fosete, în tim ce placa bacteriană subgingivală se depune în șanțul gingival și în pungile parodontale. Aceasta din urmă nu poate fi observate simplu cu ochiul liber, ci cu ajutorul unor substanșe colorante speciale sau prin palpare cu sonda dentară.

În cavitatea bucală se formează constant bacterii care încep să se hrănească cu salivă și resturi de alimente, luând naștere în acest fel binecunoscuta placă bacteriană. Cantitatea de placă bacteriană, timpul de formare, precum și localizarea sa diferă de la persoană la persoană și este influențată de o serie de factori precum: natura salivei, vârsta individului, dieta alimentară, igiena orală personală, ș.a.

Placa bacteriană se formează în 3 etape:

  • formarea peliculei primare care acoperă dintele – această peliculă are o structură organică și este formată din glicoproteine salivare, lichid cervicular și resturi celulare, care se depun în porozitățile smalțului, servind drept substrat nutritiv pentru dezvoltarea bacteriilor.
  • colonizarea bacteriană inițială a peliculei ce acoperă dintele – pelicula este acoperită imediat de bacteriile pioniere, iar placa bacteriană se formează în momentul depunerii primului strat de bacterii, celule epiteliale și polimorfonucleare.
  • maturarea plăcii bacteriene – odată formată, placa bacteriană continuă să fie colonizată de bacterii secundare, ajungând să conțină o cantitate foarte mare de germeni. Aproximativ în 30 de zile se formează placa bacteriană matură, aceasta având capacitatea de a metaboliza foarte ușor și repede zaharoza din alimente, producând acei acizi organici ce determină scăderea semnificativă a pH-ului și favorizează apariția cariilor.

Cum putem preveni sau scăpa de placa bacteriană?

Cea mai simplă metodă de prevenire și îndepărtare a plăcii bacteriene de pe dinți este periajul dentar. Formarea plăcii bacteriene are loc la aproximativ 12 ore după un periaj, astfel că recomandarea stomatologilor în acest caz este ca periajul, fie manual, fie electric,  să se facă corect de două ori pe zi folosind o pastă de dinți cu conținut de fluor. Periajul trebuie făcut dimineața înainte de micul dejun și seara după ultima masă. Poate că sună ciudat că îți recomandăm să îți periezi dinții înainte de micul dejun și nu după, nu-i așa? Adevărul este însă că în timpul somnului saliva devine mai vâscoasă, iar dimineața alimentele se vor ‘lipi’ mult mai usor pe dinți din această cauză, favorizând astfel acumularea de bacterii în timpul zilei.

Pe lângă un periaj corect și complet (acest lucru presupunând și folosirea aței dentare și a apei de gură), o altă metodă de prevenire a formării plăcii bacteriene o reprezintă evitarea alimentelor dulci și lipicioase. Mai mult decât atât, consumul de fructe (mere) şi legume (morcovi) după masă dislocă resturile organice depuse în zonele gingivo-dentare şi contribuie la o igienizare mult mai bună a cavităţii bucale.De asemenea un rol major îl are și efectuarea unei igienizări și a unui periaj profesional în cabinetele de stomatologie cel puțin odată la 6 luni.

Tu când ai fost ultima oară la stomatolog pentru o ședință de profilaxie și igienă orală? Programează-te acum la cabinetul ANAdent: 0264-536945 sau 0744-144097!