Totul despre caria de biberon

Caria de biberon este o  formă agresivă de carie ce afectează dinții temporari (de lapte) ai copiilor sub 3 ani. Netratată, acest tip de carie se poate extinde la structurile osoase și poate afecta dezvoltarea dentiției definitive. Datorită evoluției sale foarte rapide, ea se mai numește și carie galopantă: imediat o pată alb-gălbuie de pe dinte se extinde pe toată suprafața, dinții ajungând rapid în stadiul de resturi radiculare colorate în negru în zona în care au erupt. De regulă acest tip de carie afectează în cele mai multe cazuri incisivii superiori, dar poate afecta în egală măsură oricare din dinții bebelușului.

Cum apare caria de biberon?

Principala cauză a apariției acestui tip de carie o reprezintă folosirea biberonului, cu lichide îndulcite în special, în afara meselor,  ca metodă de liniștire sau adormire a copilului.  Practic caria de biberon este determinată de contactul prelungit al dinților bebelușului cu lichide ce conțin zahăr precum: laptele, ceaiuri sau sucuri îndulcite, formule de lapte sau siropuri).  Toate aceste zaharuri din alimenatia sugarului nu fac altceva decât să favorizeze dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucala, acestea producând acizi care atacă smalțul dinților. De fiecare dată când bebelușul consumă astfel de lichide dulci, acizii  produși de bacteriile din cavitatea bucală afectează smalțul dinților timp de 20 de minute sau chiar mai mult.

Mai mult decat atât, cercetările de specialitate efectuate au demonstrat că există o legatură strânsă între acest tip de carii și complicațiile din timpul nașterii. Majoritatea copiilor ai căror mame au experimentat nașteri dificile cu complicații precum sângerari vaginale sau contracții uterine premature, prezintă un risc mai mare de apariție a cariilor de biberon.

Cum se manifestă caria de biberon?

Unul dintre primele simptome ale cariei de biberon este apariția sensibilității dentare la diverși stimuli externi precum variațiile de temperaturi (rece-cald) sau alimentele dulci. Ulterior, la nivelul smalțului au loc modificări de culoare și structură: apar o serie de pete albe pe suprafața dentară, mai ales unde smalțul are mai puțin calciu în compoziție. De regulă, evoluția cariei de biberon debutează cu afectarea dinților frontali superiori, continuând în ordinea de erupție practic: următorii dinți afectați vor fi primii molari, apoi caninii și, în final, molarii secunzi superiori. Pentru că acet tip de carie are o evoluție rapidă, copilul nu manifestă durere decât în momentul în care dinții sunt grav afectați.

Mijloace de prevenire:

Chiar dacă dințișorii bebelușului tău abia au erupt, trebuie să știi că aceștia se pot caria. Respectând însă câteva reguli simple, poți contibui la prevenirea cariilor:

  • respectarea unei igiene orale riguroase: după fiecare masă a bebelușului șterge cu atenție, folosind o compresă sterilă de la farmacie sau un tifon steril îmbibat în ceai de mușețel, gingiile copilului, suprafaţa internă a obrajilor, limba, cerul gurii şi planşeul bucal;
  • odată erupți primii dințișori, trebuie început și periajul dentar: folosește periuța și pasta speciale pentru bebeluși pentru a-i peria dinții, iar când aceștia sunt mai numeroși și încep să se atingă între ei poți să începi să folosesti și ața dentară;
  • nu permite niciodată beblușului să adoarmă cu biberonul de lapte, suc sau ceai îndulcit în guriță;
  • oferă-i întotdeauna o suzeta curată, recomandată de medicul stomatolog sau de pediatru. Nu-i înmuia niciodată suzeta în lichid dulce și nu o curăța înmuind-o în propria ta gura (gura unui adult contine mult mai multe bacterii decât a bebelușului);
  • acordă atenție alimentației bebelusului, reducând pe cat posibil alimentele dulci;
  • examinează zilnic dințișorii bebelușului pentru a putea observa din timp apariția cariilor și a le trata în faze incipiente;
  • după apariția primilor dințișori prezintă-te cu cel mic la medicul stomatolog pentru controale regulate și pentru monitorizarea atentă a dezvoltării corecte a dentiției.

 Cum se tratează caria de biberon? 

În  funcție de gravitatea cariei de biberon tratamentul poate varia de la simple aplicări locale cu fluor până la intervenții mai complexe precum extracția dentară (în cazul cariilor grave, avansate). In stadiile incipiente ale cariei tratamentul presupune remineralizarea smalțului prin aplicarea locală  în concentrație și cantitate mică a fluorului. Cariile simple se tratează prin obturații fizionomice de compozit, însă în cazul cariilor complicate este posibilă intervenția endodonțică sau chiar cea chirurgicală, prin extracții dentare.

Ca în orice alt aspect al sănătății, cel mai bun tratament este însă PREVENIREA. Ai grijă de sănătatea orală a bebelușului tău și nu uita de controalele regulate la medicul stomatolog, chiar din primul an de viață a celui mic. În afară de faptul că medicul stomatolog poate depista diverse probleme ale danturii, acesta te va sfătui și care este cea mai bună modalitate de curățare și îngrijire a cavității bucale la bebeluși. Totodată, cel mic se va acomoda în acest fel cu ambianța cabinetului, cu zgomotele produse de instrumente, dar și cu personalul medical. Departamentul special de Stomatologie Pediatrică ANAdent kids vă stă la dispozție. Pentru informații și programări, ne puteți contacta la nr. de telefon: 0264-536945 sau 0744-144097!

Reclame

Alimentația potrivită pentru dinți sănătoși

Știați că dinții albi te pot face să pari cu 10 ani mai tânăr?

În prezent îngrijirea dinților reprezintă o prioritate pentru fiecare dintre noi pentru a avea o dantură sănătoasă. În vederea prevenirii apariției anumitor afecțiuni orale, pe lângă o igienă riguroasă, este important să avem grijă și la alimentație. Factorii care duc la generarea cariilor sunt flora microbiană bucală, unele componente alimentare şi calitatea structurilor dentare.

Smalțul dinților este atacat de bacteriile din cavitatea bucală care transformă zahărul din alimente în acizi. O primă propunere pentru sănătatea orală include brânzeturile, carnea de pui sau alte tipuri de care, nucile și laptele. Conform cercetătorilor proteinele din aceste alimente previn apariția cariilor, datorită furnizării de calciu și fosfor necesare pentru a remineraliza dinții.

O altă alegere ar fi fructele și legumele care au un conținut mare de apă, cum ar fi merele, conopida, morcovii sau țelina – toate acestea funcționează ca o exfoliere abrazivă pentru dinți. De asemenea, toate aceste fructe și legume stimulează producerea salivei, iar aceasta luptă împotriva depunerii plăcii dentare și a petelor de pe dinți.
În cazul băuturilor se recomandă apa (apa fluorizată în special), laptele și ceaiul neîndulcit. În ceea ce privește procedura de digerare a îndulcitorilor și produselor fără zahăr, aceasta diferă de cea de digerare a zahărului, astfel nu se produc acizi care cauzează dezintegrarea.

Alimentația care dăunează dinților
Aici includem bomboanele –acadele, bomboane tari – fursecurile, prăjiturile, plăcintele, brioșele, chipsurile, covrigeii, cartofii prăjiți, bananele, stafidele și alte fructe uscate. Acestea conțin o cantitate foarte mare de zahăr. A se evita alimentele și produsele care pătează dantura: sucuri acidulate, vin, cafea, țigări, sos de soia și de afine.

Pentru control, tratament sau pentru întrebări legate de întreținerea unei danturi sănătoase, cabinetul ANAdent vă stă cu drag la dispoziție. Programări la: 0744-144097 sau 0264-536945.

Ce este apexifierea?

Pentru pacienții noștri și cititorii blogului este important să cunoască procedurile pe care urmează să le aplicăm în momentul în care trebuie rezolvate anumite probleme orale, de aceea continuăm seria articolelor cu caracter informativ-explicativ din lumea sromatologiei.  Prin intermediul acestor articole dorim să consolidăm încrederea, creând o punte comunicațională și să răspundem întrebărilor pe care pacienții le pot avea în momentul în care intenționează să apeleze sau apelează la serviciile noastre. Articolul curent vine să răspundă următoarei întrebări: Ce este apexifierea și ce presupune această tehnică?

În mod normal, dinții au rădăcini conice și conțin canale radiculare care se subțiază de la coroană până la capătul rădăcinii acestora. În general, problemele ce apar la nivelul canalelor radiculare pot fi tratate prin metode convenționale, însă, ce se întâmplă dacă aceste canale nu se închid? În această situație ne confruntăm cu un apex deschis. Apexul reprezintă vârful rădăcinii, iar în momentul în care acesta este deschis complică procedurile aplicate pe canalele radiculare deoarece acestea nu se pot închide prin metodele convenționale. Apexul deschis poate fi  generat de dezvoltarea incompletă a dinților sau de erodarea rădăcinilor prin resorbție. În aceste situații, se efectuează o procedură numită apexifiere.

Apexifierea este un procedeu prin care se formează o barieră calcifiată la nivelul apexului sau peste apexul deschis în canalul radicular și în țesuturile periapicale (țesuturile din jurul rădăcinii dintelui), după moartea pulpei. Aceasta duce la turtirea capătului rădăcinii. Apexificarea este realizată cu scopul de a forma o barieră dură la capătul rădăcinii care prezintă un apex deschis. Astfel canalul radicular poate fi închis normal. Apexifierea este un proces care, în cele mai multe cazuri, este de succes, însă în unele cazuri, bariera de la rădăcină nu se formează sau procesul de resorbție continuă. În aceste cazuri este nevoie de tratament chirurgical sau chiar extracție.

Cum are loc procesul de apexifiere?

  • Îndepărtarea pulpei, curățarea și pregătirea canalelor radiculare cu scopul îndepărtării dentritusurilor toxice și bacteriilor;
  • Plasarea unor substanțe sau paste în canal astupate de un material de umplere temorar (substanțele trebuie reumplute periodic);

Durata tratamentului

Tratamentul variază în funcție de situație, însă intervalele de schimbare a substanței/pastei vor fi determinate și pot varia de la 2-4 luni.

Dacă aveți probleme dentare, sau doriți să realizați un control de rutină pentru a preveni aceste probleme, vă așteptăm cu drag la cabinetul nostru! Programări la: la 0744-144097 sau 0264-536945!

Curățirea dinților prin detartraj (II)

Dacă în articolul anterior discutam despre problema depunerii de tartru, vă propunem ca în continuare să ne focusăm asupra metodei de tratament, și anume detartrajul.

Detartrajul este metoda terapeutică de îndepărtare a depoozitelor de tartru și, după cum vă spuneam deja, ea poate fi realizată doar de către un medic stomatolog în cabinetele de specialitate. Detartrajul se poate realiza în 3 moduri:

– cu instrumentar acționat manual

– cu ultrasunete

– cu aer comprimat (sonic).

Detartrajul manual și cel cu ultrasunete sunt eficiente pentru îndepărtarea tartrului supragingival, în timp ce cel subgingival poate fi eliminat cu ajutorul unor instrumente și chiurete mai speciale și doar parțial cu ultrasunete. 

Metoda cel mai des întâlnită și recomandată de detartraj este  cea cu ultrasunete deoarece aceasta nu traumatizează dinții si nici gingia, este ușor de tolerat și nedureroasă la pacienții care nu au dinți sensibili. Este folosită în special pentru îndepărtarea tartrului de pe dinți, dar și a petelor colorate de pe suprafața smalțului provocate de cafea, ceai sau nicotină, care nu pot fi îndepărtate manual.

Datorită nivelului redus de traumatism, detartrajul cu ultrasunete este indicat persoanelor care suferă de hemofilie sau parandontite. Detartrajul ultrasonic nu este recomandat în schimb la persoanele care au reflex accentuat de vomă, probleme respiratorii (astm, emfizem pulmonar, fibroză chistică), pacienți cu pacemaker, copii sau pacienți cu suprafața radiculară dentară expusă. Instrumentul principal de lucru în cazul acestei metode de detartraj este un aparat cu ultrasunete, ce prezintă o ansă metalică a cărei vibraţii conduc la dezintegrarea tartrului. Manopera este în mod normal nedureroasă, însă în cazul pacienților cu sensibilitate dentară accentuată, această procedură poate fi neplăcută, iar o simplă anestezie locală poate rezolva problema.

Din punct de vedere al frecvenței  recomdam ca detartrajul să se realizeze o dată la 6 luni, pentru pacientii cu lucrări fixe sau care au implanturi detartrajul ar trebui să se facă o dată la 4 luni, iar fumatorii ar trebui să se prezinte la stomatolog pentru un astfel de tratament o dată la 3 luni.

Detartrajul mecanic poate fi completat cu cel manual, care permite netezirea suprafețelor dentare pentru a evita depunerea ulterioară a plăcii bacteriene. La finalul tratamentului de detartraj este indicată  realizarea unui periaj profesional, urmat de o clătire abundentă a gurii cu apă.

Detartrajul sonic se aseamănă cu cel cu ultrasunete, principala diferență fiind însă utilizarea unui jet puternic de aer, iar eficiența este mai redusă.

Atenție!  Îndepărtarea tartrului nu se poate face acasă, cu obiecte ascuțite sau aplicând diferite substanțe toxice, care vă promit curățirea dinților. Detartrajul se efectuează numai de către un medic stomatolog pe toti dinții, nu doar pe cei unde tartrul este vizibil. Mai mult decât atât mitul conform căruia tartrul contribuie la solidificarea dinților este complet fals,  depunerile de tartru neîndepărtate pot conduce în final la pierderea dinților.

Nu uitați că menținerea unei igiene orale riguroase vă poate ajuta în prevenirea depunerilor de tartru. Printr-o tehnică de periaj corectă, prin folosirea apei de gură și a aței dentare, precum și prin vizitele regulate la medicul stomatolog, nu doar că se previne apariția cariilor dentare și a parodontopatiei, dar se și îngreunează apariția plăcii bacteriene si mai apoi a tartrului dentar. Pentru programări, nu ezitați să ne contactați! Vă așteptăm cu drag!

Curățirea dinților prin detartraj (I)

Toată lumea vorbește în jurul vostru, la televizor, în presă sau pe internet despre detartraj: cât este de important, cât de des sau prin ce metodă trebuie făcut. Cu siguranță sunt destul de multe persoane care se întreabă dacă au nevoie de un detartaj, cum se realizează acest tratament, dacă este dureros sau nu, ori cât costă. Ne dorim nu doar ca pacienții noștri să fie pe deplin informați despre problemele cauzate de tartru, ci și cititorii blogului să cunoască exact ce înseamnă acest lucru. Așadar pentru a înțelege cât mai bine ce este detartrajul și cum te poate ajuta el în menținerea sănătații orale, îți propunem să ne oprim mai întâi în acest articol asupra problemei în sine, și anume tartrul.

Ce este de fapt tartrul?

Tartrul reprezintă placa bacteriană ce se depune pe suprafața dinților și devine în timp mineralizată din cauza a diverși factori precum lipsa sau incorectitudinea periajului dentar, natura alimentelor consumate, saliva cu vâscozitate mare, lipsa masticației pe dinții respectivi, ș.a. Nu toţi dinţii sunt în aceeași proporție afectaţi de depunerile de tartru, la fel cum ritmul de formare poate varia de la dinte la dinte la dinte. Zona internă a dinţilor frontali este, de exemplu, cea mai afectată deoarece periuţa pătrunde greu în aceste zone, iar placa bacteriană depusă ajunge să se transforme în tartru.

Tartrul se poate depune atât pe suprafața dinților, cât și pe alte zone dure precum plombe, punți dentare, proteze, implante sau aparate ortodonțice (fixe sau mobile) și netratat la timp, acesta poate determina apariția bolii parodontale. Explicația este simplă: dacă tartrul nu este îndepărtat periodic, el poate afecta și ţesutul de susţinere a dintelui, nu doar gingia, toate acestea conducând la mobilizări ale dinţilor afectaţi şi, în final, chiar la pierderea lor.

Din punct de vedere al caracteristicilor, persoanele care prezintă depuneri de tartru au în permanenţă un miros fetid la nivelul cavităţii bucale, în ciuda spălării frcevente pe dinţi şi folosirii apei de gură, iar un aspect estetic neplăcu îl reprezintă și depozitele maronii-gălbui care se observă printre dinţi.


Tartrul se comportă asemeni unui burete  care adună placa bacteriană. aceasta se depune în mai multe straturi, iar apoi se mineralizează. În timp, acest depozit de tartru se măreşte, apasă pe gingie, iar aceasta se retrage, lăsând dezgolită, de cele mai multe ori, rădăcina dintelui.

Din punct de vedere al clasificării, există două tipuri de tartru: supra și subgingival. Tartrul supragingival are de regulă o culoare alb-gălbuie, dar se poate transforma în maroniu-negru de la coloranții alimentari sau nicotină. Mineralizarea acestui tip de tartru se face datorită prezenței salivei și se depune de la vârste tinere. La polul opus, tartrul subgingival este de culoare închisă, prezintă o duritate mai mare, iar mineralizarea lui se face datorită prezenței sângelui.

Tartrul poate fi îndepărtat doar în cabinetele medicale dentare de specialitate, prin metoda numită detartraj, despre care vom discuta detaliat în următorul nostru articol de pe blog.

Urmăriți blogul ANAdent pentru informații utile din lumea sănătății orale și nu uitați că specialiștii noștri vă stau la dispoziție pentru orice problemă dentară! Programează-te pentru o consultație la tel 0264-536945 sau 0744-144097!

Atenție!  Îndepărtarea tartrului nu se poate face acasă, cu obiecte ascuțite sau aplicând diferite substanțe toxice, care vă promit curățirea dinților. Detartrajul se efectuează numai de către un medic stomatolog pe toti dinții, nu doar pe cei unde tartrul este vizibil. Mai mult decât atât mitul conform căruia tartrul contribuie la solidificarea dinților este complet fals,  depunerile de tartru neîndepărtate pot conduce în final la pierderea dinților.