Boala parodontală a pacientului diabetic

 

Parodontita este o boală a țesuturilor care susțin dintele în os. Boala parodontală este o condiție inflamatorie cronică indusă microbian, care duce la inflamație gingivală, distrugerea țesuturilor parodontale și pierdere osoasă alveolară. Anumite bacterii reprezinta agentul etiologic major al parodontopatiei.

Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, un dezechilibru metabolic cu etiologie complexă, atât de natură autoimună, cât și din pricina unui stil de viață dezorganizat, haotic. Numeroase manifestări apar și la nivelul cavității orale, mai ales când pacientul nu este sub tratament hipoglicemiant sau nu respectă indicațiile medicului.

Parodontita la pacientul cu diabet este de obicei mai severă decât la pacienții care prezintă această boală din  altă cauză.  Această afecțiune apare pe fondul microangiopatiei, scăderii răspunsului imun, peste care se suprapune un control precar al plăcii bacteriene.

Bolile-Parodontale

Pe lângă aportul scăzut de celule imune pricinuit de fluxul sanguin redus, funcția acestora este deteriorată de hiperglicemie. Apărarea locală a pacientului diabetic este deficitară, flora locală devine mai abundentă și mai agresivă, în șanțul gingival și în pungile parodontale predominând specii anaerobe precum Porfiromonas Gingivalis, Actinomyces, Fusobacterium nucleatum. Toate aceste cauze duc la boala parodontală: în stadii inițiale gingii roșii, inflamate, dureroase la atingere, ce sângerează ușor, ce pot evolua spre forme mai distructive. Continuă lectura

Diga dentară

 

Realizarea unei manopere stomatologice într-un mod cât mai corect presupune înainte de toate realizarea izolării câmpului operator şi controlul eficient al umidităţii şi sângerării gingivale.

Izolarea câmpului operator se realizează prin două metode principale: metoda absorbantă și metoda izolantă (utilizarea digii).

Diga

Metoda izolantă se realizează prin utilizarea digii dentare. Diga reprezintă o metodă eficientă de izolare frecvent folosită, cu utilizare în special în endodonţie şi restaurări coronare, pentru a asigura controlul umidităţii şi sângerărilor. Aceasta are următoarele avantaje: absența contaminării cu bacterii din salivă, recuperare rapidă după tratament, confort crescut pentru pacient, deoarece lichidele antiseptice folosite pentru dezinfectarea canalelor, care sunt iritante pentru mucoase și au un gust neplăcut, nu ajung în cavitatea orală. Îndepărtarea oricărui risc de a înghiți sau aspira corpi străini. Medicul are o vizibilitate mai bună, dat fiind faptul ca prin folosirea sistemului de izolare cu digă, părțile moi sunt îndepărtate.

Materialele de care este nevoie pentru a folosi diga sunt : folie elastică, cadrul de susţinere a foliei, cleşte perforator, cleme dentare, pensă pentru aplicarea clemei şi instrumentar auxiliar. Înainte de a aplica diga se igienizează zona şi se administrează anestezia prin tehnica corespunzătoare.

Folia elastică 
Din cauciuc natural sau în cazul pacienţilor cu alergie la latex, acestea pot fi confecţionate din elastomeri de sinteză. Foliile diferă în funcţie de grosimea acestora, folie groasă  se folosește pentru manoperele ce necesită protecţie crescută, iar o folie subţire este de elecţie atunci când se utilizează şi alte materiale, cum ar fi tratamentul cariei dentare.

Cadrul de susţinere 
Poate fi confecţionat din metal sau plastic şi poate prezenta diferite forme cum ar fi: “U”, inelar, ovalar, etc.

Clemele 
Confecţionate din material plastic sau inox, au rol de menţinere a foliei elastice în zona de întâlnire a dintelui cu gingia, menţinând şi o retracţie gingivală mecanică.  Continuă lectura