Boala parodontală a pacientului diabetic

 

Parodontita este o boală a țesuturilor care susțin dintele în os. Boala parodontală este o condiție inflamatorie cronică indusă microbian, care duce la inflamație gingivală, distrugerea țesuturilor parodontale și pierdere osoasă alveolară. Anumite bacterii reprezinta agentul etiologic major al parodontopatiei.

Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, un dezechilibru metabolic cu etiologie complexă, atât de natură autoimună, cât și din pricina unui stil de viață dezorganizat, haotic. Numeroase manifestări apar și la nivelul cavității orale, mai ales când pacientul nu este sub tratament hipoglicemiant sau nu respectă indicațiile medicului.

Parodontita la pacientul cu diabet este de obicei mai severă decât la pacienții care prezintă această boală din  altă cauză.  Această afecțiune apare pe fondul microangiopatiei, scăderii răspunsului imun, peste care se suprapune un control precar al plăcii bacteriene.

Bolile-Parodontale

Pe lângă aportul scăzut de celule imune pricinuit de fluxul sanguin redus, funcția acestora este deteriorată de hiperglicemie. Apărarea locală a pacientului diabetic este deficitară, flora locală devine mai abundentă și mai agresivă, în șanțul gingival și în pungile parodontale predominând specii anaerobe precum Porfiromonas Gingivalis, Actinomyces, Fusobacterium nucleatum. Toate aceste cauze duc la boala parodontală: în stadii inițiale gingii roșii, inflamate, dureroase la atingere, ce sângerează ușor, ce pot evolua spre forme mai distructive.

Frecvent se formează pungi parodontale ce alterează mirosul respirației. Pungile parodontale sunt spații largi în jurul dintelui în care se concentrează un număr mare de bacterii, ce găsesc aici condiții optime pentru dezvoltare și se formează o cantitate considerabilă de puroi.

Prezența pungilor parodontale sunt un indiciu inconstestabil al progresiei parodontozei, fie din cauza unui control slab al glicemiei, fie din cauza unei igiene orale necorespunzătoare, fie din ambele motive. Deoarece punga parodontală se formează între dinte și osul alveolar, lipsa tratamentului adecvat se însoțește de mobilitate dentară și pierderea dinților.

Consecința cea mai gravă este edentația, prin distrugerea ligamentelor periodontale în urma infecției și inflamației persistente. La pacientul diabetic, pierderea dinților este cu atât mai gravă prin existența concomitentă a neuropatiei vegetative gastro-intestinale. Pacienții cu diabet pot beneficia de restaurare prin implant dentar, dar trebuie luate în considerare și riscurile implanturilor.

Având în vedere toate aceste mecanisme ce justifică legătura dintre boala parodontală și diabetul zaharat, se recomandă câteva măsuri  (dacă boala este deja instalată):

  1. Verificați regulat glicemia.
  2.  Preluați controlul asupra diabetului respectând tratamentul medicamentos prescris de medic.
  3. Din momentul diagnosticării cu diabet zahar, mergeți regulat la medicul stomatolog pentru a depista precoce orice modificare la nivelul țesuturilor parodontale.
  4. Cel mai important este să păstrați o igienă orală riguroasă, mai ales în condițiile în care organismul dumneavoastră este deja vulnerabil în fața infecțiilor. Folosiți apă de gură și paste de dinți antiseptice .

Specialiștii cabinetului nostru vă stau la dispoziție! Pentru programări vă rugăm să ne contactați la 0744-144097 sau 0264-536945!

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s