Gangrena pulpară

inflamatie-si-infectie-dentara

Gangrena pulpară reprezintă mortificarea septică, sub influența bacteriilor de putrefacție, a pulpei dinţilor temporari şi permanenţi, iar necroza pulpară reprezintă mortificarea aseptică a pulpei în condiția absenței germenilor patogeni, sub acțiunea unor agenți fizico-chimici agresivi. Gangrena poate fi totală sau parțială, depinde cum este afectată întreaga pulpă a unui dinte sau doar o parte din acesta.

Necroza pulpei apare în momentul în care este întrerupt aportul sanguin și poate fi favorizată de unele afecțiuni precum hipertensiune arterială, diabet zaharat, viroze, ateroscleroză, insuficiență renală sau tromboze arteriale, precum și de factori externi: traumatisme dentare sau procedee stomatologice de inducere chimică a necrozei pulpare – aplicarea locală a medicamentelor.
Un dinte cu pulpă necrozată își poate modifica culoarea, căpătă un aspect mat și nu prezintă sensibilitate la factorii excitanți externi. Examenul bacteriologic este negativ. Necroza poate evolua spre fractura dintelui sau gangrenă – infectare cu agenți patogeni, și din acest motiv este tratată la fel ca o gangrenă.

Gangrena pulpară poate să se formeze din cauza unei carii profunde, care a trecut de dentină şi a ajuns la nivelul pulpei dentare, neglijată sau tratată incorect, ca urmare a unor traumatisme dento parodontale, care au deschis camera pulpară permiţând accesul bacteriilor din cavitatea orală, prin supradozarea forţelor ortodontice, pe fondul unei parodontite marginale profunde, cu pungi parodontale, neglijată în cadrul unor tratamente stomatologice inadecvate.

Dintele cu gangrenă simplă nu prezintă simptome evidente, doar posibile leziuni carioase profunde, discromie sau lipsa sensibilității. Se analizează dintele, de către medicul stomatolog, care are diagnostic prezumptiv de gangrenă şi se pot observa semne nespecifice şi specifice gangrenei pulpare:

  • carie profundă, cu dentină alterată moale la palpare cu sonda
  • după exereza dentinei alterate, la palparea cu sonda în orificiul de deschidere al camerei pulpare, se remarcă absenţa sensibilităţii şi a sângerării
  • în formele purulente, când procesul este la nivel osos durerea este intensă, atunci când ajunge sub periost doare şi mai tare, deoarece acesta e foarte bine inervat, iar când ajunge sub mucoasă durerea scade pentru că se destinde abcesul şi scade presiunea în interior.
  • miros fetid la deschiderea camerei pulpare în cazul celor purulente
  • modificări de culoare şi volum ale papilelor gingivale
  • mobilitate dentară anormală care poate să apară în toate formele clinice de gangrenă, dar mai ales în cazul celor complicate cu parodontită apicală
  • urmele unor traumatisme dentare şi dento- parodontale
  • modificări de culoare a coroanei dintelui spre gri- negru
  • mucoasă violacee, uşor denivelată şi detaşată de os în cazul celor complicate cu parodontite apicale acute preexteriorizate
  • la nivelul mucoasei se poate identifica un abces, în zona vestibulară sau orală, în cazul gangrenei complicate cu parodontită apicală acută purulentă exteriorizată. Abcesul se sparge brusc sau de către medicul dentist, producându-se o fistulă, prin care se elimină puroi spontan apoi la palpare.
  • testele de vitalitate sunt negative în toate formele de gangrenă pentru că pulpa dintelui este mortificată.

Complicaţiile gangrenei apar atunci cand procesul infecţios difuzează dincolo de apexul dintelui în parodonţiul apical, cu formarea parodontitei apicale acute sau cronice. Formele complicate cu parodontite apicale pot fi acute, hiperemice, seroase, purulente.

Cum se tratează gangrena pulpară?

Tratamentul gangrenei pulpare variază în funcţie de mai mulţi factori precum: prezenţa/ absenţa complicaţiilor, gradul distrucţiei coronare, al resorbţiei radiculare la dinţii temporari, starea generală, gradul de cooperare al pacientului şi posibilităţile de dispensarizare. Există trei posibilităţi de abordare terapeutică:

  1. Tratamentul conservator are ca scop menţinerea dintelui pe arcadă şi implică următoarele etape de lucru: evacuarea ţesutului necrozat şi infectat, prelucrarea mecanică a canalelor, sterilizarea cavităţilor pulpare, obturaţia de canal şi reconstituirea coronară. Sunt necesare 2 sau mai multe şedinţe de tratament.
  2. Extracţia dintelui, atunci când este sever afectat şi se consideră că nu poate fi păstrat pe arcadă.
  3. Metode de compromis care permit menţinerea dintelui o perioadă limitată fără realizarea tratamentului endodontic adecvat sau cu o intervenţie minoră.

După tratament sunt necesare controale clinice și radiologice periodice, pentru a urmări evoluția dintelui tratat endodontic.

Pentru mai multe detalii, cabinetul ANAdent vă stă la dispoziție! Programări la 0744-144097 sau 0264-536945!

 

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s